Nu e rau deloc albumul asta. Incepe in stilul caracteristic KDE, cu cateva bucati foarte chill, muted trumpet, voce suava, the works. Dupa care pe la piesa a patra prinde sa se dezintegreze, devine aritmic si cumva experimental, compozitia pare libera, la marginea improvizatiei, si paleta de sunete se extinde. E interesant, pentru ca se pastreaza atmosfera de coloana sonora (pentru un film noir sau suprarealist, sau ambele), aerul luxuriant, dar muzica e alunecata in ambient, efectul se naste mai mult din sugestii. Trupa exploreaza ambele zone in diferite moduri pe parcursul albumului, pentru mine Cocaine fiind cea mai reusita bucata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.