byron - Perfect

Well. Toata lumea stie despre ce e vorba pe albumul asta. byron abordeaza preluarile din pozitia privilegiata a unor muzicieni de finetze, adica in general membrii trupei stiu sa cante mai bine decat cei care interpretau piesele astea in original. Asta e in avantajul lor, pentru ca in felul asta isi permit sa se joace, sa reinventeze, cu rezultate care nu au cum sa nu ramana in picioare. Ascultati de pilda piesa "Perfect": Timpuri Noi o cantau grozav, Partizan au demontat-o cu succes acum cativa ani, dar niciodata n-a sunat atat de proaspat si bogat ca in varianta byron. Clasica "Daca vrei" (Celelalte Cuvinte) pare ridicata de pe un album Opeth (sa zicem Damnation), cu tot cu solo-ul bluesy, Akerfeldtian. Piesa Adei Milea parca e Pink Floyd. Bucatile de la Mircea Florian si Phoenix capata valente armonice noi, ca si cum byron le-ar fi inteles mai bine decat compozitorii insisi. Si mai ales - sa fim seriosi - cat tupeu trebuie sa ai ca sa faci cover dupa "Ploaie in luna lui marte"? si cat de smecher trebuie sa fii ca sa-ti iasa atat de bine?

Foarte dragut e ca piesele cu Andries si Alifantis invitati ajung sa sune a Andries si Alifantis, desi nu sunt. Apropo, albumul asta e la fel de misto ca un mai vechi album de coveruri al lui Andries, "Cantece de-a gata", o alta demonstratie de finete si imaginatie reverentioasa.