Jason Kahn - Beautiful Ghost Wave

Jason Kahn goes noise. Sau cel putin asta e reactia celor care-l cunosc mai bine decat mine pe Jason Kahn. Am o vaga banuiala ca ar fi trebuit sa incep sa-l ascult cu albumele mai vechi, pe care presteaza ca percutionist. In fine, cert e ca Beautiful Ghost Wave e noise, dar varietatea aia translucida, ca suprafata marii prin care poti privi sumedenia de animale acvatice in miscare browniana, unele dintre ele la randul lor translucide, lentile pentru observatorii unei realitati si mai adanci. Povestea albumului e ca domnul Kahn s-a jucat cu un sintetizator, un mixer, niste bobine electromagnetice, un radio pe frecvente scurte si microfoane de contact, inregistrandu-se in acest timp din camera alaturata, dar inregistrand nu doar ce captau microfoanele, ci si sunetul camerei. O multime de detalii se nasc atat din metoda in sine, cat si din lucrul cu sunetele accidentale, secundare rezultate ocazional din manipularea surselor, pe care Kahn declara ca le-a lasat sa influenteze structura compozitiei (improvizatiei?) tratandu-le ca pe evenimente decisive.