Tyler, The Creator - Goblin

Un prieten mi-a atras atentia ca nu merge sa vorbesc despre albume care nu-mi plac in mod deosebit pe un blog care vrea sa promoveze "muzica foarte buna". Are dreptate si am incercat sa strang putin filtrul, dar acum de exemplu fac o exceptie. Noul album al lui Tyler, The Creator nu-mi place aproape deloc, mi se pare o mare, mare dezamagire dupa excelentul "Bastard" de acum doi ani - dar nu pot sa nu-l pun pe blog, pentru simplul fapt ca Tyler (si, prin extensie, grupul lui Odd Future Wolf Gang Kill Them All) e un fenomen in hip hop-ul ultimilor ani. Niste pusti sub 20 de ani (unii dintre ei pe la 15-16 ani cand s-au lansat), talentati (in special Tyler) si pusi pe fapte, Odd Future au creat o mica mare furtuna pe internet in ultimii 2-3 ani si au aruncat o bomba cu fitil aprins in mijlocul scenei hip hop, care - ca in cazul oricarui curent muzical trecut de o anumita varsta - ajunsese intr-un punct mort.

N-as zice ca Odd Future au provocat o revolutie in hip hop. Nu cred ca sunt destul de puternici (muzical) ca sa reuseasca asta, iar hip hop-ul atat mainstream, cat si underground a ramas la locul lui. Dar cred ca Tyler are stofa de revolutionar. Versurile lui pe albumul Bastard sunt mai violente/socante si in acelasi timp par mai sincere decat orice ati auzit vreodata in hip hop, si sunt ajutate de productia stangace si mixul lo-fi. Elementele astea se intalnesc si se potrivesc, creand imaginea unui Tyler copilaros si talentat, dar cu probleme serioase despre care parintii lui nu stiu si poate ca e mai bine sa nu stie. Iti place sa-l asculti pentru ca muzica lui e de o cruzime fascinanta care lipseste din hip hop-ul popular, dar n-ai vrea sa te intalnesti cu el pe strada.

Goblin e albumul al doilea, iar Tyler nu se descurca prea bine de data asta. I s-a urcat la cap celebritatea si vorbeste pe tot albumul despre el insusi, se da mare, se plange ca nu e inteles, se justifica de o mie de ori pentru ce a spus in trecut, isi explica imaginea, si e extrem, extrem de obositor. In plus, piesele sunt compuse neglijent, rimele sunt de multe ori penibile, iar beat-urile sunt atroce, cu putine exceptii. Apare un individ care canta un r&b obosit pe o piesa, alta piesa e despre vampiri, in fine... albumul e o varza. Piesa de mai jos e printre putinele care-mi plac, ar fi incaput fara probleme pe Bastard. Nu cred ca Tyler merge in cea mai buna directie in 2011, dar imi place sa cred ca o sa-si revina si o sa treaca peste momentul de popularitate, si eventual o sa mai lucreze la muzica. Imi place sa am incredere in el pentru ca indrazneste sa fie diferit, si o face in felul ala nonsalant, chiar daca e pueril si inconsistent, in care o faceau primii punkeri in anii '70 sau primii blackeri in anii '80-'90, perioade in care un gen stagnant a trebuit sa fie intors pe dos de niste pusti outsideri cu tupeu si idei. Tineti aproape.