James Blake - James Blake

Ca sa-l citez aproximativ pe Anthony Fantano (a.k.a. The Needle Drop), James Blake e mai mult decat un om - James Blake e un album. Cuvinte intelepte, in fata carora ma inclin. Problema mea cu albumul asta dupa primele doua ascultari a fost ca mi s-a parut incomplet, piesele din jumatatea a doua in special fiind mai mult niste incercari de a contura cate o idee, dar inghetate in proiect. Din fericire, un prieten pe care ma pot baza (caz rar, dupa cum se stie) a facut urmatoarea observatie: "n-ai fost atent", asa incat am continuat sa ascult pana m-am lamurit. Albumul e in mare parte o colectie de miniaturi. Blake compune economic, nu-l intereseaza structurile epice, nu-si imparte piesele in secvente care sa alterneze stari sau metode - se concentreaza pe cate o idee, o melodie, un sample, un vers, o mica progresie armonica si o prezinta succint. Din punctul asta de vedere, muzica lui se inrudeste estetic cu albumele timpurii ale lui Scott Walker (Scott 3 si 4), desi asemanarea nu merge mai departe.

De data asta am postat clipul oficial al piesei "The Wilhelm Scream" (cautati pe Wikipedia sa vedeti ce e aia), intrucat Youtube mi-a blocat bucata urcata de mine. Asa-mi trebuie daca ascult chestii mainstream.