joi, 14 aprilie 2011

Current 93 - HoneySuckle Aeons

"As perfect as planets, as perfect as the small mouse in corn"

Ascultand HoneySuckle Aeons am avut impresia ca trebuie sa fie albumul de incheiere a trilogiei incepute in 2009 cu Aleph at Hallucinatory Mountain si continuate cu Baalstorm, Sing Omega anul trecut. Aleph a fost turbulent, electric, aproape doom metal, Baalstorm mai eteric, echivoc - acum HoneySuckle Aeons e redus ca instrumentatie la voce si pian/orga plus theremin si chitara acustica, fara percutie si rareori mai mult de doua-trei sunete la un loc, urmand panta aparenta catre distilare totala a povestii. In plus, versurile reiau niste motive/simboluri din precedentele doua albume. Totusi, Amazon ma asigura ca trilogia s-a terminat anul trecut (inceputa fiind cu Black Ships Ate the Sky acum mai multi ani), iar albumul nou e pur si simplu altceva. In mod sigur nu e, legaturile sunt prea evidente, chiar daca poezia lui David Tibet nu e tocmai in dulcele stil clasic si transparent.

Nimic nou la orizont, nu e cel mai interesant album C93 (nici macar din ultima vreme), unora s-ar putea sa nu le placa in mod special, mie imi place - cam asa ceva. Nu e o poarta buna de intrare in discografie in nici un caz. Vocea e omniprezenta si imi imaginez ca timbrul/tonul/versurile pot fi deranjante pentru cine nu e familiarizat cu ei. Nu stiu cata legatura este intre tematica albumului si recentele disparitii ale unor prieteni buni ai lui Tibet (Sebastian Horsley si Peter Christopherson), dar omul pare mai chinuit ca oricand. Apropo de Christopherson, titlul albumului e o referinta la o piesa mai veche de la Coil, de pe un album care din punctul meu de vedere e o capodopera.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.