V.A. - Thai? Dai! The Heavier Side of the Luk Thung Underground

O compilatie de vechituri thailandeze se adauga la seria recenta de deshumari ale muzicii populare din colturi mai putin cunoscute ale lumii. In ultimii 1-2 ani am avut parte de pop psihedelic din Iran, funk din Benin, proto-Rai algerian, soul si rock'n'roll din Vietnam, printre multe altele, antologii mai mult sau mai putin reusite, dar aproape de fiecare data interesante. Exemplul din Thailanda, dupa cum se poate observa, are parte de o coperta cu adevarat dementiala (zoom in!), candidata serioasa la coperta anului 2011 din punctul meu de vedere.

Piesa de mai jos, a patra de pe disc, ii apartine unui anume Plearn Promdan, un fel de pop star al perioadei se pare, dar e destul de reprezentativa pentru directia muzicala a majoritatii bucatilor de aici. Se deschide cu o faza soundtrack-ish a la Morricone, cu tot cu niste impuscaturi de efect, apoi apare un riff psihedelic, usor hendrixian, ca pana la urma sa devina o dulcegarie pop cu o sectie misto de suflatori, insotiti de o voce cu mult vibrato cam in stilul lui Hector Lavoe. O alta piesa, prima chiar de pe disc, incepe absolut hilar cu riff-ul din Iron Man (Black Sabbath), peste care versurile in thailandeza suna cum nu se poate mai aiurea. Cam toate piesele isi arata flagrant influentele, care vin in special din muzica occidentala de atunci, dar in general sunt cantate cu destula competenta, iar toata chestia are un oarecare farmec.