duminică, 17 iulie 2011

Alessandro Bosetti - Royals

Am inceput sa-l urmaresc pe Alessandro Bosetti abia anul trecut, cu albumul Zwolfzungen, care mi-a placut mult la vremea aia. Ideea de baza de acolo e pusa in practica si pe Royals - muzica instrumentala construita in jurul unor sample-uri vocale vorbite. Ca sa fiu sincer, Royals nu-mi place in mod deosebit, dar - ca si in cazul The Magic I.D. de care am vorbit de curand aici - nu pot explica bine de ce. Probabil ca are legatura cu vocile - pe Zwolfzungen fiecare piesa era vorbita intr-o limba diferita, cu muzicalitate diferita, la care Bosetti trebuia sa se adapteze instrumental in mod cat mai creativ. Aici vocile sunt banale si recita chestii in engleza, iar Bosetti se lungeste, muzica ajungand uneori la un asemenea nivel de complexitate in emularea sample-urilor incat devine usor enervanta (ganditi-va la Frank Zappa in momentele in care vrea sa epateze).

In orice caz merita ascultat, in special de cei care nu stiu despre cine e vorba. Bosetti e un om care isi exploreaza propria metoda cu rezultate diverse, dar cel putin procesul e cu siguranta interesant. Mai jos e prima piesa de pe album (ma rog, o parte din ea) si preferata mea. Am de cateva ori impresia ca suna un pic a Robert Ashley, nu?

7 comentarii:

  1. ah, grozav! cu ocazia asta am pus "after nature" pe lista de lecturi. p.s mie imi aduce aminte de laurie anderson - big science. numai ca laurie anderson imi place mai mult :P

    RăspundețiȘtergere
  2. Si mie Laurie Anderson imi aduce aminte de Robert Ashley, deci poate ca trebuie sa asculti si tu :p
    Ce e After Nature?

    RăspundețiȘtergere
  3. e un poem narativ de w.g sebald din care sunt luate versurile [http://www.amazon.com/After-Nature-W-G-Sebald/dp/0375504850]. nu auzisem de scriitorul asta, dar o sa aprofundez. vad ca era preocupat tematic de memorie si ca e comparat cu nabokov, calvino, borges, kafka...se pare ca era si fotograf si integra textelor imagini si tot felul de materiale vizuale, intr-un glisaj fictiune/realitate in stil pseudo-documentarist. am descoperit asta in "house of leaves" din 2000 si am pus-o pe seama experimentalismului post-modern, dar se pare ca nu e o chestie asa de noua. oricum, ff faina descoperire! :) [http://www.nytimes.com/books/01/03/18/bookend/bookend.html]

    RăspundețiȘtergere
  4. Deci asa... daca seamana cu Calvino si Kafka inseamna ca e bun si pentru mine. Mersi de iluminare.

    RăspundețiȘtergere
  5. Anderson si Ashley sunt frati de sange. Bosetti incearca sa dea bine, sa intre si el in gasca. ;)

    Aproape am ratat recenzia asta (intre Youngs si Mitochondrion nu cred ca ai mai dat anunt pe Facebook, si subscris direct pe blog nu sunt). Partea data ma fascineaza si pe mine. Restul detaliilor le-am discutat deja pe forumel. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. :D

    Am bagat si anunt pe facebook, e posibil sa nu apara toate in lista de recente daca sunt postate la intervale scurte.

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.