vineri, 29 iulie 2011

Dredg - Chuckles and Mr. Squeezy

De cand a aparut acum cateva luni, noul album Dredg a avut parte aproape eclusiv de critici negative. Trupa a ales in 2011 sa-si schimbe stilul de rock alternativ infipt cu aere proggeristice, adoptand un sunet pop, de plastic. Mai exact, chitarele sunt mai putin prezente si pierdute in mix, beaturile sintetice inlocuiesc mare parte din prestatia bateristului, iar refrenele tin mai degraba de zona Lady Gaga sau Voltaj decat de scena indie/alternative. Era de asteptat reactia "fanilor", in special a celor din comunitatea prog (care nu prea stiu de gluma, in ciuda declaratiilor de "open mindedness"), fani care i-au acuzat ca "s-au vandut" si alte asemenea texte. La drept vorbind nici coperta albumului nu-i ajuta. Adica pe bune acuma, ce freza mea e chestia aia, si de ce ai vrea sa pui asa ceva pe o coperta de album?

Raspunsul e limpede: albumul e o satira, e gandit sa fie de plastic, sa fie ridicol si artificial. Asta e toata ideea. Dredg isi definesc aici un stil nou, in granitele caruia isi permit sa parodieze mainstreamul muzical, sa fie autoironici (pentru ca e totusi o extensie a propriului stil), si in acelasi timp sa fie irezistibil de catchy. Dincolo de coperta, miscarea e data de gol de versuri, care inca de pe prima piesa anunta: "here we go, go again/following all the trends", intr-un refren care ti se lipeste fix de creier. Mai incolo, fiecare piesa fie deplange diverse forme ale desertaciunii din viata omului modern, fie vorbeste amar despre cate o stare de fapt nasparlie din lume. Kalathat e o balada despre un tip care lucreaza ca un dobitoc pentru o companie, amanandu-si intalnirea cu propriul suflet pana cand e prea tarziu. Down Without a Fight e despre niste indivizi care puteau sa salveze lumea (sau ceva de genul asta) dar aleg sa renunte fara lupta, intrebandu-se apoi toata viata ce-ar fi fost daca... Somebody Is Laughing face misto de indoctrinatii religios si de sceptici deopotriva, iar Before It Began e o poveste despre un tip care merge pe un drum si tot asteapta sa se intample ceva, dar nu se intampla nimic. Cu alte cuvinte, albumul emana o oarecare lehamite existentiala, e amar si ironic uneori fara tinta precisa.

Muzical, intr-adevar nu prea e roc, si e destul de simplist, dar incarcatura asta de amaraciune si faptul ca multe faze sunt nerusinat de catchy ma face sa prefer albumul asta celorlalte pe care le stiu de la ei (nu stiu Catch Without Arms, ce-i drept). Poate ca e doar interpretarea mea si in realitate Dredg chiar vor sa se vanda MTV-ului si sa faca bani cu un stil mai moale, dar pana la proba contrarie cred ca trupa e constienta de sine si a facut miscarea asta cu o nonsalanta demna de o trupa ce-si permite, creativ vorbind, sa faca ce vrea muschii ei.

5 comentarii:

  1. Deci zisei bine! Progressive trolling. :D

    RăspundețiȘtergere
  2. imi lasi, te rog, daca se poate, un id sau un e-mail? (adinna03@yahoo.com) Multumesc

    RăspundețiȘtergere
  3. S-ar putea sa ai dreptate, problema e ca eu in general nu sunt interesat de versuri si nu le ascult incercand sa le urmaresc. Asa ca orice sub/meta-text trebuie sa-l simt in muzica, ori aici nu prea e cazul; nu simt nici o reflexivitate care sa ma faca sa pun la indoiala faptul ca se iau in serios si chiar incerca sa-si faca sound-ul mai accesibil, mai pop.

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna,
    Ti-am descoperit curand blogul, si chiar imi place. Ai gusturi bune in materie de muzica. Daca vrei, te rog sa arunci un ochi si pe noul meu blog, imi doresc impreuna cu o prietena sa marim numarul de fani ai acestei formatii incredibile.
    Si iti spun ca iti adaug si blogul in Blogroll, pentru ca asa cum am spus, imi place mult abordarea ta.
    Acesta e blogul despre care iti vorbeam.
    http://mcr-romania.blogspot.com/
    Numai bine,
    Gabi

    RăspundețiȘtergere
  5. Hei, mersi frumos! Am aruncat un ochi, ca sa fiu sincer nu ma prea coafeaza pe mine MCR si zona lor in general, dar sa aveti spor - bloguri de astea "de fani" nu prea exista pe la noi si in principiu nu strica sa fie mai multe. Am si eu cateva obsesii cu niste artisti, dar cred ca nu-s atat de mari incat sa fac un blog dedicat (sau poate pur si simplu n-am timp, cred ca mai degraba asta :)

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.