Tot mai multe compilatii in ultima vreme par sa poarte (sub)titluri de genul "Highlife & Afrobeat Classics". Unele includ inregistrari cu artisti diferiti din Africa de vest, in special Nigeria, din anii '70 cand stilurile astea erau la mare cautare in zona, dar din cand in cand unuia dintre artisti i se dedica un cd intreg. Ebo Taylor e unul dintre ei si sunt bucuros sa zic ca in afara de Fela Kuti (evident) el e pana acum preferatul meu. Ebo nu e nigerian, ci ghanaian (ghanian?), iar opera lui din intervalul '73-'80, asa cum e ea prezentata pe acest dublu cd, pare mai putin preocupata de temele politice atat de prezente in muzica lui Kuti, si mai degraba de chestiuni generale, "de viatza", cum se poate observa de pilda in piesa de mai jos, care daca nu va face sa zambiti sau sa dansati inseamna ca n-ati ascultat-o cu atentie. Desi, paradoxal vorbind, cred ca e cea mai trista piesa pe care am auzit-o pana acum anul asta. Enjoy.
Blogul de fatza este in prezent un sampler al albumelor bune aparute in 2011, trecute printr-un filtru subiectiv. Fiecare album e reprezentat de cate o piesa (sau un fragment in cazul pieselor foarte lungi). Comentariile sunt binevenite, in ideea de a ne tine reciproc la curent cu aparitiile recente in muzica interesanta.
Postări
La sfarsit a fost pauza dintre acte? :D
RăspundețiȘtergereScuze, trebuia sa explic. La sfarsit canta o compozitie mai putin cunoscuta a lui Cage, se cheama 3'11"
RăspundețiȘtergere