1 Untitled
2 Untitled 3 Untitled
4 Untitled
5 Untitled
Billy Bao este un percutionist nigerian emigrat in Tara Bascilor (Billy Bao = Bilbao, get it?), afiliat unui grup de artisti de avangarda care adopta o pozitie radical anti-capitalista (exemplul proeminent ar fi Mattin, figura de seama pe scena muzicii improvizate actuale, prezent si el pe album). Omul nu are o problema cu distribuirea albumelor lui gratis pe internet, asa ca ma aliez si eu la cauza si ii promovez muzica.
Muzica e o mare surpriza pentru mine, o corceala de Sex Pistols/Motorhead cu Sunn O))) si black metal deprimant, purtate printr-o sita lo-fi si injectate cu sample-uri din Fela Kuti, Whitehouse si Luigi Nono, peste o tesatura electronica greu de deslusit. Sa fim intelesi, metalul e o prezenta subtila, iar punk-ul e folosit la modul stilizat, simbolic - productia de canal accentuand conotatiile filosofice ale alegerilor muzicale. Un exercitiu postmodern sa zicem, foarte reusit dupa urechile mele, de integrare dar mai ales dezintegrare a unor muzici din zone culturale radical diferite, sub semnul unei avangarde veritabile, care - asa cum se intampla de multe ori - se manifesta in forme cat se poate de neacademice.
Coperta e foarte sugestiva pentru ce se intampla muzical pe album si poate fi citita ca pe un manifest artistico-politic (zoom in). Fragmentul de text face o paralela intre miscarea socialista de eliberare basca si situatii similare din africana subsahariana a ultimelor decenii, punctate de referinte muzicale - intelegem ca muzica (punk-ul, ca si muzica lui Fela in Nigeria/Ghana anilor '70) poate fi folosita ca o arma, insotind miscari revolutionare. Orientarea politica de stanga a lui Luigi Nono devine si ea un reper, amintindu-ne ca, de pilda, Como una ola de fuerza y luz a fost compusa pentru a onora memoria unui lider al frontului revolutionar din Chile intr-o perioada tulbure in istoria Americii latine. Ceea ce justifica alegerile sample-urilor, desigur.
Muzica e o mare surpriza pentru mine, o corceala de Sex Pistols/Motorhead cu Sunn O))) si black metal deprimant, purtate printr-o sita lo-fi si injectate cu sample-uri din Fela Kuti, Whitehouse si Luigi Nono, peste o tesatura electronica greu de deslusit. Sa fim intelesi, metalul e o prezenta subtila, iar punk-ul e folosit la modul stilizat, simbolic - productia de canal accentuand conotatiile filosofice ale alegerilor muzicale. Un exercitiu postmodern sa zicem, foarte reusit dupa urechile mele, de integrare dar mai ales dezintegrare a unor muzici din zone culturale radical diferite, sub semnul unei avangarde veritabile, care - asa cum se intampla de multe ori - se manifesta in forme cat se poate de neacademice.
Coperta e foarte sugestiva pentru ce se intampla muzical pe album si poate fi citita ca pe un manifest artistico-politic (zoom in). Fragmentul de text face o paralela intre miscarea socialista de eliberare basca si situatii similare din africana subsahariana a ultimelor decenii, punctate de referinte muzicale - intelegem ca muzica (punk-ul, ca si muzica lui Fela in Nigeria/Ghana anilor '70) poate fi folosita ca o arma, insotind miscari revolutionare. Orientarea politica de stanga a lui Luigi Nono devine si ea un reper, amintindu-ne ca, de pilda, Como una ola de fuerza y luz a fost compusa pentru a onora memoria unui lider al frontului revolutionar din Chile intr-o perioada tulbure in istoria Americii latine. Ceea ce justifica alegerile sample-urilor, desigur.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.