luni, 24 mai 2010

L'Acéphale - Stahlhartes Gehäuse (2009)


1 Stahlhartes Gehäuse
2 Psalm Of Misery
3 Perdition
4 The Book Of Lies - Seventh Gate

De unde vad eu lucrurile, prezentul black metal-ului arata foarte interesant. Multe proiecte aparute recent in zona asta par sa implineasca potentialul avangardist al genului, dupa ce in a doua jumatate a anilor '90 se ajunsese, zic eu, la o anumita stagnare creativa (tendintele asa-zis simfonice introduse de Emperor bunaoara ajunsesera sa fie folosite ca pe niste automatisme, stilul cosmetic in cauza ramanand vreme de cativa ani singura alternativa la black-ul "raw" al celor care alegeau sa imite, la fel de mecanic, primitivismul primilor practicanti). In anii 2000, lucrurile au inceput sa se diversifice, in mare masura datorita acceptarii influentelor din alte muzici (nu neaparat metalice), dar si o data cu aparitia unei noi generatii de muzicieni, eliberati de circumstantele si cliseele deceniului anterior. In plus, cativa dintre membrii vechii garde (ma gandesc in special la trupele norvegiene) si-au diversificat limbajul si au inceput sa creeze si ei lucruri originale.

L'Acephale e un nume din noua generatie, mai exact din scena de black metal americana - cea mai interesanta pentru mine la ora actuala, alaturi de cea din Franta. Proiectul unui anume Set Sothis Nox La, un tip cu o cultura muzicala fina, cu care puteti citi un interviu informativ aici: http://www.heathenharvest.com/article.php?story=20090502214317584 , trupa canta (cel putin pe albumul de fata, ca pe altele se intampla lucruri mult mai dubioase) un black metal aprig, dar temperat periodic de pasaje neo-folk, ritmuri de muzica militareasca (martial music, ca sa ne exprimam intr-o romana curata), viori tanguitoare, field recordings (inregistrari de teren?) si sample-uri din surse variate, de la compozitori contemporani pana la cantece din folclorul romanesc sau coruri de broaste.

Un exemplu de desfasurare caracteristica de forte e prima piesa de pe album, care-i da si titlul si se intinde  aproape douazeci de minute. Un pufait sumbru de tren se suprapune peste un cantec de bocitoare acompaniate de un caval, apoi face loc unor coruri wagneriene cu percutie tribala, pentru a erupe intr-o demonstratie de black rapid si mizerabil. Lucrurile se calmeaza putin si par sa intre intr-o albie familiara, folkist-melancolica cu voce baritonala (ganditi-va ca reper la Ulver in perioada Bergtatt sau Negura Bunget mai recent), dar asta nu dureaza mult - se revine la blast beats si o parte de thrash metal accelerat, pentru ca spre final sa fim lasati cu un sample din Maria Lataretu, peste care se asterne deznadejdea si uitarea, in forma unor alte trenuri si vapoare.

N-am examinat versurile, dar se pare ca unele dintre ele sunt extrase din poemele lui Georg Trakl, iar altele inspirate din eseurile lui Georges Bataille si teoriile sociologice ale lui Max Weber. In interviul amintit mai sus, domnul Sothis explica unele aspecte ale universului liric in care exista acest album. In mare, se pare ca e vorba de o critica a societatii vestice, cu excesiva ei mecanizare/rationalizare si sistemul ei constringent de reguli si valori. Muzica sugereaza o viziune sumbra, dar creativitatea si inteligenta compozitiei fac din Stahlhartes Gehäuse una dintre marturiile ca black metal-ul ramane un gen actual, in dezvoltare, cu forma adaptabila.

aici

sau aici

2 comentarii:

  1. Foarte fain! Cu siguranta ramane pe hard, la folderul de metale. Piesa a treia asa e ea, cu 10 minute de liniste la final?
    Daca mai ai trupe din astea, nu ezita. Stii ca sunt mare fan "Om".
    N-am citit descrierea inainte, asa ca sample-urile de folclor romanesc au fost o surpriza binevenita. Cat de scoase din context trebuie sa le asculti ca sa iti dai seama ca sunt de fapt frumoase...

    RăspundețiȘtergere
  2. Chiar ma intrebam daca o sa fii curios sa-l incerci - comparatia cu Negura era de momeala (nu doar pentru tine, asa in general :). Piesa aia asa e, cu liniste cu tot - de fapt albumul propriu-zis se termina cu piesa a treia, urmatoarele doua (ultimul track) sunt niste chestii mia vechi, reinregistrate. Au un pic alta aroma, probabil ca le-a vrut separate.

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.