Hamid Drake & Bindu - Reggaeology (2010)

1. Kali's Children No Cry

2. Hymn of Solidarity

3. Kali Dub

4. The Taste of Radha's Love

5. Togetherness

6. Meeting and Parting

7. Take Us Home

"We have no desire for wealth or power. Our only hope is the hope of all lovers."

La cererea publicului, bagam la inaintare un album scos pe la inceputul acestui an de catre o mana bine aleasa de muzicieni ai scenei de jazz din Chicago. Liderul trupei (muzical si spiritual, dupa cum reiese din atmosfera albumului) e Hamid Drake, unul dintre bateristii/percutionistii mei preferati, un excelent jazzman, posesor de groove in cantitati serioase, dar informat in egala masura de muzica clasica indiana si de traditii muzicale africane sau tibetane. Si, asa cum o dovedeste acest album, un bun cunoscator de reggae.

Celelalte nume inscrise pe coperta presteaza la voce, chitara, doua tromboane si contrabas. Sunetul e organic, dens, carnos as zice; piesele stau infipte pe ritmuri solide, colorate, iar tromboanele si basul dau o gravitate de obicei absenta din reggae-ul usurel si insorit cu care eram eu obisnuit din alte parti. De asemenea, formula instrumentala le permite sa se intinda mai mult decat pe zona reggae/dub, fuzionandu-le cu nuante de jazz, raga si rock, dupa cum o cere fluxul improvizatiei, care umple spatiile (uneori largi) dintre temele mari repetate. Avem solouri de chitara, meditatii prelungi cu tabla si contrabas/voce, fragmente de beatboxing - presarate printre cele cateva teme reggae de mare inspiratie si efect pe care se construiesc piesele.

Versurile sunt recitate si au un rol important in colorarea pieselor. Hamid si Napoleon Maddox rostesc vorbe de lauda la adresa vietii sau a iubirii, indemnuri la meditatie si abandonarea egoului, precum si incantatii fierbinti catre zeita Kali - figura protectoare, materna, dar potential distrugatoare din panteonul hindus. Cu alte cuvinte, filosofia chill out, dar un pic mai nuantata. Tonul de piosenie inflacarata se potriveste la fix cu ritmurile elegante si sunetul "greu" al tobelor lui Drake, dar si cu gravitatea data de suflatori. Reggaeology e un album de reggae, dar unul care investigheaza "stiintific" natura stilului in sine si foreaza mai adanc in ceea ce poate el transmite, fara sa piarda vreo clipa partea de groove.

Sa nu ziceti ca n-aveti ce asculta in vara asta. Piesa de dragoste a anului (si deci potential hit estival) se gaseste tot pe albumul asta si se numeste "Meeting and Parting". Beat your own drum, live with the riddim.

aici

sau aici