duminică, 22 mai 2011

Protest the Hero - Scurrilous

Un prieten imi zicea deunazi ca e nemultumit de tendinta, comuna aproape tuturor genurilor de muzica, de a compune o bucata muzicala din cateva idei mari, putine (ca o progresie armonica sau o melodie), umpland timpul cu repetitii si variatii pe acele teme. Zicea ca ar fi misto daca ar exista cineva care sa evite genul asta de structura, punand laolalta fragmente diferite care sa se lege totusi unele de altele formand un intreg coerent. Trebuie sa recunosc ca nu ma pot gandi la prea multe exemple, exceptand cazurile in care se lucreaza fie cu metode aleatorii de compozitie, fie cu improvizatie, fie se renunta la armonie/ritm/note eliberand astfel muzica de posibilitatea repetitiei sau a variatiei evidente pe niste teme.

Un exemplu ar fi, intr-o destul de mare masura, trupa Protest the Hero, care canta - s-o zicem pe aia dreapta - prog metal. Marele atu al acestei trupe in ochii mei (pe langa atuul evident ca sunt niste virtuozi de-ti pica fatza) e ca nu pare sa-i intereseze insistenta pe o idee. O piesa de patru-cinci minute trece, in mod tipic, prin cel putin douazeci de faze diferite, riffuri, ritmuri, apar chestii care suna a refrene dar nu le mai auzi niciodata dupa aia, si de obicei o piesa incepe si se termina in doua locuri total diferite. Si mai fain e ca totul e foarte catchy. Partea proasta, pentru mine, e ca stilul devine obositor, in sensul ca muzica ramane alerta de la un capat la altul al albumului, nu prea exista momente de respiro, faze mai contemplative sa zicem, totul e pumped up. Eu unul aud influente de la Dream Theater, Fates Warning, Meshuggah, Psychotic Waltz, Watchtower, precum si chestii mai thrash si inca vreo cinci la care ma gandisem in timp ce ascultam dar le-am uitat intre timp. Vedeti si albumele mai vechi daca va place genul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.