luni, 19 septembrie 2011

Alternativ Quartet - Aripi

Alternativ Quartet e, daca nu stiati, o trupa din Cluj(-Napoca) sau Bistrita (n-am inteles exact), iar Aripi este al doilea lor album. Eu n-am fost pe faza cand au scos Linistea astupa goluri anul trecut, care am inteles de la un prieten ca e the real shiznit, treaba groasa si serioasa. Eu am inceput deocamdata cu Aripi, si nu pot zice ca sunt dezamagit de experienta, ba dimpotriva. Pentru curiosi, albumele se pot descarca ambele amandoua de pe pagina oficiala a trupei. De fapt cum intri pe site citesti un mic manifest din partea membrilor trupei legat de etica downloadului moca pe internet - ei sunt de parere ca muzica ar trebui sa ajunga liber la urechile oamenilor, pentru ca asa au ascultat-o si ei cand se educau acasa la ei in Bistrita cu mp3uri dupe retzea, deci li se pare normal sa dea si ei mai departe. Chestia mi se pare pe cat de trista, pe atat de corecta - sunt de acord, ca exponent al aceleeasi generatii (cred), ca diseminarea artei e bine sa existe in afara sistemului monetar. Mai cred si ca cineva (statul de pilda) ar trebui sa le plateasca bani grei oamenilor care aduc muzica in lume, dar asta e alta poveste, pentru o alta civilizatie - nu a noastra.

Albumul suna bine, e un fel de roc indie-alternativ post rock-ish in felul lui, cu unele faze psihedelice si in mare parte instrumental, iar prestatia vocala e de asa natura incat nu incomodeaza si risti chiar sa n-o observi de multe ori. Baietii si-au facut temele, au ascultat si Pink Floyd, si Explosions in the Sky, si Porcupine Tree, probabil si Radiohead sau Tool, influente care se simt puternic pe ici, pe colo, dar care sunt integrate frumos in stilul propriu. Muzica nu se grabeste, temele sunt explorate metodic, incetisor, compozitia e pe modelul digestiei la vaci - se mesteca un riff, se inghite, se trece dintr-un stomac in altul, se duce inapoi, se mai mesteca o data - rumegare se cheama asta daca tin bine minte. In orice caz, e destul de misto - stilul e carnos, consistent, ai ce asculta, nu ramai cu urechea goala. Voiam sa mai zic si ca e atmosferic. Daca vreti mai zic si alte prostii de astea, insa ideea mare e ca imi place si sa faceti bine sa ascultati ca merita, e una dintre trupele romanesti de roc care fac treaba buna.

O mentiune speciala din partea mea pentru baterist, pe numele lui Alexandru Prigoana, care se cunoaste ca "simte muzica" si asculta cu urechile de carne, nu alea de lemn sau de metal. Ar putea sa se sparga in figuri mai putin uneori (de pilda atunci cand piesa nu o cere), dar in general imi place despre el cum canta, restpec din partea mea. O alta mentiune ar fi legata de versuri, care au un rol pur fonetic, adica exista dar e ca si cum n-ar exista. Mie de exemplu nu-mi place chestia asta, mi se pare o incercare de limbaj poetic prin metoda aruncarii de cuvinte unele peste altele (sunet, aripi, iubire, drum, suflet, umbra, vis, noroiuri si alte gogosi), chestie care in absenta unor idei nu suna bine la ureche.

O a treia mentiune e despre piesa Toshiga II, un jam foarte dragut, care mie imi aminteste puternic de o secventa de pe albumul Omnio al trupei In the Woods... de acum ani si ani, mai exact Omnio? - Bardo. O asemanare care probabil ca e doar in mintea mea (in definitiv faza e floydiana si cam atat), dar sunt tare curios daca baietii alternativi chiar ascultau asa ceva cand erau ei mici sau e doar o coincidenta.

Aripi e un album fain, nu tocmai surprinzator dincolo de noutatea faptului ca e o trupa din Romania si canta bine un stil cat de cat actual, dar fain. O alta scriere de ganduri despre album a comis-o amicul Zoltan pe blogul sau, dar ma puteti crede si pe mine pe cuvant la o adica. Mai jos e piesa mea preferata, o piesa despre un tren. Se cheama "Tren".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.