duminică, 18 septembrie 2011

Michael Pisaro - Asleep, Street, Pipes, Tones

In care reprezentantii scolii Wandelweiser devin autoreferentiali. Mai exact, materialul sonor folosit pentru albumul asta include niste sampleuri de orga de pe un album al Evei-Maria Houben (afiliata aceleiasi scoli de compozitie, ca si Pisaro) - cand procesate, cand lasate sa curga nealterate, jucand un rol cheie in desfasurarea dramatica a piesei. E vorba, desigur, de o singura piesa, din care mai jos am extras un fragment pentru exemplificare. Restul de sunete vine de la Barry Chabala (chitara) si Katie Porter (clarinet bas), precum si dintr-o puzderie de field recordings, asa cum ne-a obisnuit Pisaro in ultima vreme.

Cea mai desteapta chestie pe care ma pot gandi s-o zic despre contributia lui Chabala pe album (el fiind prezent si pe Close Constellations and a Drum on the Ground, despre care am vorbit aici), e ca uneori e mai usor sa-ti dai seama ca e vorba de o chitara, in sensul ca pe langa tonurile siderale folosite pe Constellations... mai foloseste din cand in cand si clasicul guitar picking, sunand de cateva ori destul de asemanator cu partile de chitara ale lui Taku Sugimoto pe albumul de colaborare cu Pisaro de la sfarsitul anului trecut, "2 Seconds/B Minor/Wave". Clarinetul dubios al lui Katie e o idee grozava, cara dupa el o gravitate de mare folos pentru paleta sonora a albumului. Inregistrarile cu masini [street], ploaie, tzevi [pipes?], vant si alte alea sunt folosite cu o inteligenta ridicola peste tot, se incolacesc ca iedera in jurul sunetelor instrumentale, izbucnesc in eflorescente, dispar, reapar, se scufunda cand apar niste tonuri mai puternice si asa mai departe. Fara a fi vreun mare ciopartzitor/rearanjor de field recordings (cel putin nu prin reputatie), Pisaro le foloseste ca pete de culoare si liante intre sectiunile muzicale discrete, la fel cum face din cand in cand cu tacerea.

Ce voiam sa zic de fapt despre Asleep, Street, Pipes, Tones si era sa uit: e albumul anului 2011. E o capodopera, e mult mai fain decat Close Constellations (cu care a aparut la pachet), e ceva ce n-ati mai auzit, e creatia unei minti stralucite si a unei sensibilitati fara asemanare in muzica de azi. Pe cei dintre voi care au ascultat albumul pereche si n-au fost impresionati ii rog frumos sa-l asculte si pe asta, pentru ca e cu totul altceva. Imi faceti mie o favoare daca-l ascultati. Daca Close Constellations... era o serie de fragmente muzicale linistite, comtemplative, puse alaturi pentru efect cumulativ, Asleep... e un epic de peste o ora, dintr-o singura bucata, dramatic, intens, delicat dar cu episoade de furtuna. De fapt, n-am mai auzit asa ceva de la Pisaro, cel putin nu la scara asta, compozitiile lui fiind in general mai degraba liniare, din cauza preocuparii pentru sunet in sine in detrimentul dinamicii, si din cauza structurii foarte strict definite. Aici structura pare a fi in continua remodelare, si e o tensiune in compozitie care se rezolva pas cu pas, de la field recording-urile care deschid albumul pana la sunetul de natura incerta de la sfarsit, intai auzit slab in fundal, apoi amplificat si in cele din urma lasat sa se stearga.

Ma bucur sa stiu ca sunt (deocamdata) trei vorbitori de limba romana din lume pentru care albumul asta e pe primul loc in topul anual. Poate se mai adauga si altii - daca vreti albumul si nu-l gasiti prin forte proprii, lasati un mesaj si il urc undeva. In mod oficial, Michael Pisaro devine singurul om de pe pamant pe care l-as urma oriunde - daca mi-ar zice sa urc un munte as merge dupa el; daca mi-ar zice sa incerc un drog care-i place lui n-as avea nici o ezitare; si cel mai important, daca ar incerca sa ma convinga de un lucru in care eu nu cred, as fi inclinat sa-i iau in considerare argumentele pe bune, nu doar sa ma prefac. Din pacate/fericire? nu l-am intalnit inca face 2 face, dar s-ar putea sa se intample in noiembrie, sa vedem. Apropo, daca citeste cineva randurile astea si se intampla sa fie in Londra pe 3-6 noiembrie, se intampla un festival cu Wandelweiseristi care nu trebuie pierdut decat daca n-aveti incotro.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.