Fovea Hex - Here Is Where We Used to Sing

Clodagh Simonds pe numele ei din pasaport, Fovea Hex e o persoana misterioasa care, desi n-a produs cine stie ce de cand a aparut in lumea muzicala (prin 2005), a reusit sa combine nume cu greutate gen Brian Eno, Robert Fripp, Steven Stapleton (Nurse with Wound) sau The Hafler Trio si i-a pus sa cante pe albumele ei. Aparitii episodice, care insa i-au castigat atentia catorva ascultatori de muzici dubioase, ca mine de exemplu. Am o mare slabiciune pentru ep-ul de doua piese scos impreuna cu Andrew Liles acum trei ani, "Gone Every Evening", care mi-a intrat fix in sange cand l-am ascultat prima data si tot acolo e si acum.

Piesa Every Evening apare si pe albumul din 2011, desi reorchestrata parca nu are aceeasi forta (daca nu v-ati dat seama, ep-ul respectiv se poate descarca de pe site-ul Cookshop). "Here Is Where We Used to Sing" e insa superb, un album introspectiv, aproape relaxat, dar de larga respiratie, care merge numai bine cu o plimbare pe versantii unor munti domoli la ceas de seara, cand soarele se perpeleste in tigaia cerului sau ceva de genul asta etc. etc. Muzica Foveei e facuta sa pluteasca peste lucruri, dar e simtita in adancime de cei care o asculta cu urechile deschise. Iar fraierii aia care au facut Lord of the Rings puteau sa puna niste piese cu Fovea Hex pe coloana sonora in loc de unele porcarii pe care le-au ales ei. De fapt nu puteau pentru ca pe atunci nu exista Fovea Hex, dar intelegeti voi ce vreau sa zic (ca eu nu).