Cut Hands - Cut Hands [Afro Noise I]

Noroc ca am auzit de Cut Hands de la un tip oarecare pe Soulseek, care m-a intrebat acum cateva luni daca am albumul Afro Noise numarul unu. Nu numai ca nu-l aveam, dar nu stiam ce e aia, iar cand mi-a zis ca e vorba de proiectul lui William Bennett nici nu m-a interesat in mod deosebit. L-am cautat totusi si l-am ascultat, din principiu (mai exact principiul ca nimic nu e intamplator, nici macar discutiile intamplatoare pe internet). Si bine am facut. William Bennett e tipul de la Whitehouse, trupa britanica de noise/power electronics care canta de vreo 30 de ani si au ajuns considerati un fel de tata lor si mama lor cand vine vorba de aceste stiluri muzicale (vorba vine). Tipul se intampla sa fie si un mare cititor de literatura oculta, impatimit de cinema-ul de arta (si precizie), si colectionar de muzici din ungherele intunecate ale civilizatiei omenesti.

Cu proiectul Cut Hands (n-am inteles inca daca albumul se cheama Cut Hands sau Afro Noise I), tipul se ocupa exact cu ce scrie in titlu, adica noise cu muzica africana. Mai mult muzica africana decat noise, ca sa fim sinceri, desi gradul de procesare a sampleurilor e probabil destul de ridicat. Mai precis, e vorba de sample-uri de percutie tribala/rituala din Africa, combinate cu elemente electronice, de la faze ambientale pana la injectii de white noise. Sampleurile suna foarte, foarte asemanator cu muzica auzita pe una dintre cele mai periculoase antologii de muzica traditionala aparute vreodata, "Drums of Death: Field Recordings in Ghana", scoasa prin anii '90 la Avant Records. Bine, de fapt exista mai multe discuri cu surse similare, de pe unul dintre ele se poate asculta o bucata consistenta chiar aici. Banuiesc ca de pe unul dintre discurile astea provin si sampleurile de pe unele piese Cut Hands, altele suna diferit. Ce e foarte misto e felul in care adaosul electronic amplifica tensiunea continuta in muzica, aducand-o la un nivel la care nu doar tulbura simturile, ci inspaimanta de-a dreptul. De ezemplu.