Aosoth - III

Si, ca sa terminam pentru moment cu recomandarile de black metal frantuzesc, iata si o alta fata a stilului, reprezentata de Aosoth. Daca Epheles sunt aliniati la estetica traditionala black, cu sunetul de chitara inghetat, vocea tipata si mixajul concentrat pe partea inalta a spectrului de frecvente, Aosoth vin cu un sunet incarcat de bass, chitare acordate mai jos, o voce profunda si o fierbinteala generala care e la fel de dezolanta, dar inspaimanta mai tare. Aosoth urmeaza indeaproape stilul adus de Deathspell Omega in 2004 cand au scos "Si Monumentum Requires", un black metal incandescent, murdar fara a fi neglijent in interpretare, care suna ca o rascolire a jaratecului asternut pe podeaua iadului. Sunetul tobelor pe albumul asta e ceva pur si simplu obscen, te ia cu greata cand asculti (in sensul frumos al senzatiei, desigur). Prima piesa de pe album (mai jos) e poate cea mai brutala deschidere de album din 2011, si - cu toate ca bucatile urmatoare mai incetinesc ritmul - experienta e apasatoare pana la capat. Unul dintre cele mai bune albume black ale anului, check it out.