duminică, 9 octombrie 2011

Anne Guthrie - Perhaps a Favorable Organic Moment

E prima data cand ma intalnesc cu Anne Guthrie pe un album, si de-acum sigur ma fac fan si o sa o urmaresc in tot ce face. Perhaps a Favorable Organic Moment (perhaps album title of the year, ca sa zic asa) are la baza lui field recordings, care nu par a fi modificate din cale-afara, dar in acelasi timp sunt compuse din sunete adesea greu de identificat. Asta se intampla pentru ca inregistrarile sunt aduse intr-un spatiu intim, lo-fi in care par sa-si piarda din caracterul referential. O data ajunse pe cd, sunt estompate, reduse la o pojghita lucieriana (adica la fel ca in piesa aia celebra de Alvin Lucier, stiti voi care), ceea ce, paradoxal, le face efectul cu atat mai puternic.

Atmosfera creata de field recordings pe albumul asta e cu adevarat ceva invaluitor, iar maniera in care se lucreaza aici imi aminteste de un alt album excelent construit similar, "Mineral Orange" al Vanessei Rossetto (2010). Ca si acolo, aici se adauga instrumente acustice in studio (Vanessa canta la viola si pian, Anne presteaza la corn francez si voce). Treaba asta e integrata atat de destept in piesele Annei incat va asigur ca n-ati mai auzit asa o imbinare (evident, trebuie sa fiti cat de cat obisnuiti ai genului, ca altfel o persoana care sufla intr-un corn ca o incepatoare absoluta peste niste inregistrari infundate cu claxoane de masini n-o sa vi se para tocmai o chestie fabuloasa). Cert este ca Anne nu foloseste cornul si propria voce ca elemente de coloratura, ci cu ele pune in aplicare ideile de baza de pe fiecare piesa. De pilda, albumul se deschide cu "Bach Cello Suite no. 2 Prelude Part 1", pe care cornul francez isi face aparitia tocmai ca sa cante transpunerea partiturii de violoncel a lui Bach din suita respectiva. A doua piesa de pe album e "Bach Cello Suite no. 2 Prelude Part 2", pe care se intampla aceeasi chestie (doar field recordingurile par sa difere), dar cu diferenta ca din sunetul cornului nu se mai intelege nimic, e spart in bucati de zici ca i-a aplicat o transformare Fourier si acuma rasuna fantomatic din hiperspatiu. Pe "Annie Laurie" partile 1 si 2, care incheie albumul, se intampla o schema similara insa implicand vocea Annei si un cantec popular irlandez sau asa ceva.

Din punct de vedere conceptual, un album diferit si interesant, iar ca atmosfera in mod cert unul dintre albumele anului pentru mine. Despre el a vorbit prin august si prietenul meu Olivier Messiaen, pardon am vrut sa zic Victor pe blogul lui, si daca vreti sa stiti ceva despre album mai in detaliu cititi si acolo. Apropo, Victor, ce s-a intamplat cu blogul tau de si-a pierdut interfatza? Cu ocazia asta o sa ma folosesc miseleste si de piesa urcata tocmai de Victor pe Youtube, ca oricum tot pe aia voiam s-o pun si eu pentru ilustrare.

Ca tema pentru acasa, va rog sa-mi spuneti ce interpretare a suitelor pentru violoncel de Bach imi recomandati, dintre Rostropovich, Pierre Fournier si Heinrich Schiff.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.