duminică, 9 octombrie 2011

Theophilus London - Timez Are Weird These Days

Uitati-va un pic la costumul ala. Si la ghetele negre inalte cu sireturi albe. Palaria si ochelarii de soare. Si camasa albastru-metalic cu gramada de lanturi atarnate in fata. Si mai ales fiti atenti la curea. Nu puteti spune ca omul nu are stil. De fapt, as zice ca Theophilus are stil cat sa dea si la altii. Te poti prinde oarecum vazand coperta ca omul are treaba cu hip hop-ul, dar in acelasi timp iti dai seama ca are ceva special. Eu l-am ascultat prima data pe ep-ul Lovers Holiday, aparut mai pe la inceputul anului, iar acum ma recunosc un pic dezamagit de album. Dar. Stilul e proaspat, e mai degraba un pop-rap decat hip hop propriu-zis, in sensul ca pe langa rapping Theophilus canta destul de mult, iar piesele sunt construite sa fie groovy, funky si un pic bubblegum asa, cu trimiteri mai mult sau mai putin directe la zona pop/disco/funk a anilor '70-'80. Sintetizatoarele sunt scoase direct din discoteca, iar tobele sunt probabil ori sampleuite din ritmurile create cu LinnDrum in epoca glorioasa, ori facute sa sune ca atunci. Suna nu de putine ori a Prince sau Michael Jackson, sau a new wave. E deci mai indepartat de hip hop in acceptiunea clasica chiar decat ce face, sa zicem, Kanye West de cativa ani incoace.

Theophilus nu pare foarte interesant de jocuri cu scratching and sampling, nici de versuri despre temele comune in hip hop, si nici macar nu pare dornic sa epateze cu vreun flow nemaipomenit, ramanand destul de calm si neintruziv ca rapper. Muzica are intaietate. Din pacate, diferenta dintre ep si album e ca pe primul s-au inghesuit piesele cele mai faine, iar pe album sunt multe care nu aduc idei noi sau deosebit de inspirate. Una dintre exceptii e piesa de deschidere, o declaratie de intentie din partea unui artist care, daca-si pune lucrurile in ordine, o sa fie in stare de multe ispravi in anii care vin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.