Ghédalia Tazartès - Granny Awards

N-o sa comentez mult despre albumul asta, intrucat nu-s foarte bine pus la punct cu opera lui Tazartes. Am ascultat eu vreo doua albume ale lui, dar sunau atat de diferit si erau atat de derutante incat am ramas destul de confuz in urma experientei. Ce stiu despre el e ca e francez si are o biografie strans legata de istoria recenta a muzicii deosebit de dubioase. Granny Awards aduce impreuna niste inregistrari de arhiva din anii '80, care preced primele lui inregistrari oficiale. Desi albumul are numai vreo jumatate de ora (din care un sfert e ocupat de piesa cu nume excelent de mai jos), e greu de precizat ce se intampla din punct de vedere muzical. E un colaj neobrazat si extrem de bine inchegat, muzica e ca un fluviu care trage dupa el aluviuni si le arunca de colo colo in timp ce se grabeste in aval. Sample-uri distorsionate cu voci, acordeoane si viori la colt de strada, pasari ciripind, punk rock - totul isi gaseste un rost aici. Aud la Ghedalia Tazartes un pic din nebunia lui Stockhausen, dar si ceva din sound art-ul de care se fac responsabili artisti mai recenti ca Lionel Marchetti sau chiar Philip Corner. Good stuff.