sâmbătă, 22 octombrie 2011

Mastodon - The Hunter

Ce e extraordinar la coperta ultimului album Mastodon, pe langa desenul in sine, e ca de fapt nu e nici un desen, ci e poza unei sculpturi care exista cu adevarat, cineva a facut-o special cu prilejul acestui album. Nu stiu ce credeti voi, dar mie mi-ar placea sa am asa ceva in sufragerie, un cap de bou cu o serioasa problema de atitudine, sculptat in lemn. Am tot vazut recenzii in care lumea se plangea ca The Hunter e un fel de Mastodon imblanzit, mai usurel, cu piese de dat la radio, un fel de U2 pentru barbosi. Acuma, nu prea vad problema - trupa intotdeauna a fost comerciala intr-un sens, adica au venit cu un stil care a prins de la bun inceput si pe urma au variat in jurul lui ca sa-si pastreze fanii dar sa le castige si admiratia celor mai pretentiosi - o strategie bine pusa in aplicare. Dar, lasand asta la o parte, The Hunter mi se pare Mastodon premium 100% (prietenii stiu de ce). E drept ca are cateva piese foarte usor de placut de la prima ascultare, dar nu s-a schimbat nimic esential.

Daca ar fi o chestie de zis, mi se pare tocmai ca albumul se intoarce un pic la genul de riffuri periculoase cu care se prezentau pe albumul de debut din 2002, Remission. Ala ramane deocamdata Mastodonul meu preferat, asa ca miscarea ma bucura, mai ales ca albumul precedent (Crack the Skye) nu mi-a placut deloc. Din pacate, The Hunter oboseste putin in partea a doua, piesele find mai putin energice si memorabile fata de cele din prima jumatate, dar in ansamblu treaba e buna. Mai jos e piesa Black Tongue, in care s-ar putea sa ma insel dar cred ca e vorba de Greuceanu si zmeul care fura soarele si luna de pe cer si Greuceanu merge sa se bata cu el in numele a tot ce e frumos pe lumea asta. Probabil cea mai tare deschidere de album din 2011.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.