Mathieu Ruhlmann & Banks Bailey - Anáádiih

Daca vreti sa ascultati un album de field recordings pure, neprocesate, anul asta, atunci fara indoiala trebuie sa ascultati Anaadiih. E putin probabil sa gasiti ceva mai bun. Mi se pare uimitor cum actul de a inregistra niste sunete naturale poate avea, pe disc, rezultate atat de diferite, de la albumele-tapet lipsite de personalitate din nesfarsita serie "Nature Recordings/Sounds of the Rainforest/Gentle Rain etc. etc." pana la operele impresionante, convingator de dramatice ale unor oameni ca Eric La Casa sau Chris Watson.

Colaborarea dintre Ruhlmann si Bailey se incadreaza bine de tot in a doua extrema. E o suma de inregistrari naturale 100% realiste, dar arta cu care sunt inregistrate si prezentarea lor pe disc fac ca Anaadiih sa fie mai mult decat un document dezinteresat, stiintific. Mana artistilor trage cortina de peste o lume in care muzica e o prezenta inerenta, profunda, si o face in asa fel incat sa dezvaluie dramatismul lumii fara ca personajele din ea sa fie fortate sa reactioneze in vreun fel. In gestul asta discret de tragere a cortinei sta arta celui care inregistreaza sunetele naturii, si e o arta pe care cei doi o stapanesc foarte bine pe albumul asta. Cred ca in afara de discurile recente ale lui Chris Watson n-am mai auzit ceva atat de bine facut pe zona asta in ultima vreme. O recomandare serioasa din partea mea, si mai jos prima piesa de pe album ca sa auziti despre ce e vorba. E album de ascultat la casti in prima faza, iar mai tarziu scos la aer intr-o camera spatioasa pentru aprofundare.