duminică, 23 octombrie 2011

Toshimaru Nakamura - Maruto

Toshi Nakamura e un japonez mic, mic de tot. E mic de statura si e tuns foarte scurt, si daca treci pe langa el ai toate sansele sa nu-l observi. Daca te uiti sa vezi ce face cand e pe scena, ai tendinta sa-l ignori, pentru ca sta in spatele unui mixer si pare sa nu faca nici o miscare. Daca incerci sa-i urmaresti contributia intr-o improvizatie de grup, iarasi e posibil sa crezi ca nu face nimic, pentru ca sunetele pe care le scoate din al sau "no-input mixing board" (sau NIMB) tind sa fie atat de discrete, de neintruzive incat ai nevoie de concentrare sa le distingi. Uneori prezenta lui pe scena se face simtita subsonic, cunoscuta fiind anecdota conform careia in timpul unui concert in Londra acum cativa ani o boxa a luat foc din cauza stresului cauzat de frecventele extrem de joase emise de NIMB-ul lui Toshi. In fine, daca incerci sa descrii ce face el anume si cum suna instrumentul la care canta, e greu sa gasesti cuvintele potrivite si renunti.

Toshi e astfel unul dintre cei mai evazivi muzicieni ai timpului nostru. Desigur, o ureche atenta va recunoaste importanta prezentei lui intr-un grup, bogatia paletei lui de sunete, felul subtil, insinuant, in care conduce efortul colectiv in directia hotarata de el. Toshi e un muzician inteligent si creativ, si contributia lui la dezvoltarea curentului EAI in deceniul trecut e imposibil de trecut cu vederea. Albumele lui solo sunt o splendida ocazie pentru a-l asculta in detaliu si a observa cum gandeste independent de colaboratori. Asta in teorie, pentru ca in practica albumele lui NIMB 1, 2 si 3 n-au fost mai mult decat niste exercitii de ilustrare a posibilitatilor instrumentului in sine. Pe albumul Dance Music lucrurile au inceput sa devina cu adevarat interesante, si s-a vazut ca Toshi nu sta pe loc, ci foloseste ocazia albumului solo pentru a-si investiga posibilitatile propriului vocabular intr-un context mai amplu. Pe albumul eGRETS de anul trecut a aparut o fata mai accesibila a lui Toshi, experientand cu idei ritmice si melodice intr-o incercare de a impinge mai departe limitele NIMB-ului. O chestie similara s-a intamplat si in ansamblul Koboku Senju, in care Toshi s-a combinat cu niste suflatori si un chitarist.

Maruto e primul lui disc solo la casa de discuri Erstwhile, e cu totul altceva inca o data, si e in mod sigur cel mai bun album al lui de pana acum. Sunetele de pe albumul asta, tranzitia intre diferite idei si structura generala a piesei (e doar o piesa, desigur), dezvaluite mai clar cu fiecare ascultare, alcatuiesc ceva mai bun decat o cutie intreaga de bomboane fondante cu umplutura de nuca. Mult mai bun. E un album superb care trebuie cumparat pe cd ca sa va puteti bucura de darnicia muzicala a lui Toshi (aveti grija la boxe, cica sunt niste faze care le pun la incercare - daca iese fum din ele, e semn rau). Dar un fragment din Maruto v-am urcat eu pe Youtube ca sa aveti un mic teaser.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.