Pagan's Mind - Heavenly Ecstasy

Coperta si titlul acestui album sunt indicii graitoare ca Pagans Mind e genul de trupa pe care o asculti fie la casti, fie cand esti singur, dar cu grija sa nu dai prea tare in caz ca intra cineva in casa si te prinde cu asa ceva. Adica serios, cred ca s-ar fi putut face un efort in privinta artwork-ului si a titlurilor de albume (nici precedentele nu suna mai bine) ca imaginea trupei sa nu para atat de jenanta. E pacat, pentru ca muzica e foarte misto pe felia ei. De cand i-am ascultat eu cu albumul de debut acum niste ani, Pagan's Mind au evoluat si sunt acum intr-o faza in care jongleaza cu un vocabular power metal, prog si melodic rock fara retineri, cu aerul ca nu-i intereseaza atat sa se tina de vreun stil anume, cat sa scrie piese bune.

Cred ca le reuseste chestia asta pe albumul nou, cu putine exceptii. In ciuda asemanarii cu Queensryche (mai mult din pricina vocii), tot albumul are o aura puternic nouazecista, gen perioada '93-'98 cand diverse trupe obscure isi incercau talentele in zona prog metal dupa ce Dream Theater aratasera ca se poate si deschisesera o usa larg. E ceva in sunetul clapelor, in voce, si mai ales in chitara care ma nostalgizeaza instantaneu. De fapt, chitara lui Jorn Viggo Lofstad e cea mai interesanta prezenta din trupa, e singurul chitarist pe care-l vad apropiindu-se cat de cat de stilul extrem de personal al lui Tore Ostby (Conception, ARK), altfel imposibil de imitat din cate am inteles de la niste oameni capabili. Chestia se vede si in riffuri, in solouri si chiar in compozitii, unele faze parand destul de influentate de Conception. Poate ca de aia imi si place albumul, cine stie.