duminică, 9 octombrie 2011

Nicholas Szczepanik - Please Stop Loving Me

La ce bun atata dragoste cu aceeasi tinta, sa fim seriosi. Sunt atatea lucruri de iubit in lume incat, daca am vrea sa fim impartiali, le-am iubi pe toate cate putin, in limita rezervelor afective, pana cand dragostea s-ar imprastia in suficient de multe directii incat sa nu mai fie dragoste deloc. Abia atunci ne-am putea considera generosi prin faptul ca am iubit. Si abia atunci n-ar mai exista in nici unul dintre noi atata dragoste la un loc incat sa-l iubim cu ea numai pe Nicholas Szczepanik, care deja nu se simte prea bine de cata iubire i se acorda, daca e sa ne luam dupa poza de pe coperta. E speriat si moaca lui incepe sa se destrame, ca si cum ar fi prinsa in raza unui teleportor care il descompune in dimensiunea asta ca sa-l recompuna in alta parte. Si se vede clar ca nu-i place deloc, si cred ca tocmai de aia a compus si un album sa ne spuna sa nu-l mai iubim, pana nu e prea tarziu.

Fata de "The Chiasmus" din 2009, unul dintre cele mai misto albume drone ascultate de mine vreodata, asta e mai dulceag, ca sa nu zic chiar zaharisit. E o compozitie delicata de 47 de minute, un singur drone care creste in intensitate si complexitate extrem de incet si apoi descreste iar spre final, dar e tot timpul audibil. Ce il face fermecator e caldura, sau dulceata tonurilor folosite (chitara? sintetizator?) si rabdarea cu care notele se plaseaza in spatiul auditiv, facandu-l pana la urma irespirabil, dar ramanand la fel de placute de la inceput la sfarsit. Exact asa e si cu dragostea, ai tot sta si-ai asculta, dar daca te gandesti bine chiar nu e nevoie de atat exces.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.