duminică, 30 octombrie 2011

James Blake - Enough Thunder

Cand v-am zis pe la inceputul anului ca trebuie sa stam cu urechile pe James Blake, nu vorbeam aiurea. Dupa albumul omonim care a bagat lumea in ceata, omul si-a vazut de treaba si a mai scos vreo doua ep-uri anul asta, inclusiv unul cu doua piese instrumentale dubioase (Order/Pan) care cica trebuie ascultate simultan ca sa creeze o piesa noua. A venit toamna si acum Blake arunca in public cu inca un ep, de data asta continuand oarecum doua directii distincte de pe albumul din primavara.

Pe de o parte, "Enough Thunder" are cateva miniaturi minimaliste (Once We All Agree, We Might Feel Unsound, Not Long Now) - piese fara o structura evidenta, cu beaturi electronice pe jumatate descompuse, voci robotizate si versuri criptice repetate obsesiv. Pe de cealalta parte, este piesa de titlu, o balada cu voce si pian pe care Blake isi foloseste vocea de soulman (un fel de Aaron Neville trezit din somn in toiul noptii si pus sa cante dupa ce tocmai isi revenise dintr-o laringita), plus o preluare dupa "A Case of You" a lui Joni Mitchell. In aceeasi formula de pian si voce, varianta lui sta aproape de original, spre deosebire de variantele mai personalizate ale lui Prince si Tori Amos de acum mai multi ani, deci e mai putin interesanta, dar il inscrie pe Blake, din punctul meu de vedere, intr-o traditie de excelentza muzicala de care nu e strain. In fine, mai apare si o piesa cu Bon Iver invitat, care e un exercitiu interesant de autotune.

Un ep cu sase piese deci, foarte divers, care mie imi place mult. James Blake se bucura de o performanta dubioasa: aproape toti prietenii mei care l-au ascultat au zis ca nu le place, dar in acelasi timp e un tip destul de popular in Anglia la ora actuala. Cred ca popularitatea se datoreaza frizurii, pe care o puteti vedea in clipul de mai jos - o frizura foarte la moda prin zona asta, care mi-a fost sugerata si mie dar din pacate am mari greutati in a scapa de cararea de pe mijloc chiar si dupa ce m-am tuns si incerc sa-mi fortez parul sa stea intr-o parte. O sa mai incerc, dar nu promit nimic.

2 comentarii:

  1. La faza cu prietenii, daca ma tii si pe mine minte cu asta, eu am zis doar ca LP-ul sau de debut e groaznic.

    Destul Tunet suna ok, la prima ascultare.

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai asta e, ca nu mi se pare prea diferit, adica poate doar adanceste niste idei prezente deja pe album. Dar ma bucur daca-ti place :D

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.